Arhiva etichetelor: pozitiv

Într-o lume nouă

Ai încercat vre-odată să-ţi imaginezi cum ar fi să trăieşti într-o lume utopică? Unde nu mai există bani şi deci nu mai există sărăcie şi nu mai este nevoie să munceşti sau să fii o rotiţă în mecanismele societăţii?

Eu am încercat… şi este foarte greu! Oare ce o să fac? Cu ce o să-mi umplu timpul? Care mai este provocarea?

Discutam problema aceasta pe un forum şi am făcut observaţia că munca îi face pe oameni fericiţi, le dă un scop, ceva de făcut, o provocare şi că într-o societate utopică, unde nu mai este nici un fel de dramă, unde lupta pentru supravieţuire nu mai are sens… am fi extrem de plictisiţi. Am zace în pat toată ziua şi ne-am îndopa cu mâncare.

Însă un altă persoană a comentat că am o idee eronată. Şi dacă nu cred, atunci să fac următorul experiment: unui grup de copii să le spun că nu mai au teme de făcut, că nu trebuie să facă nici un fel de treabă şi că sunt liberi să facă absolut ce doresc cât timp doresc, iar apoi să mă uit să văd ce se întâmplă: plictiseala nu va apărea niciodată la copii.

Avea dreptate! Copiii încă mai ştiu să se joace şi să se bucure pur şi simplu de viaţă. Noi adulţii îi facem serioşi şi îi pregătim pentru o slujbă şi pentru responsabilităţile grele care îi aşteaptă. Scoatem joaca din copii şi cu cât o facem mai repede cu atât suntem mai mândri de noi şi de progeniturile noastre. Acum pare ridicol ca la 30 ani să te joci, nu?! Am văzut şi mulţi părinţi care nu ştiu să se joace cu copiii… de cele mai multe se „prostesc” şi se poartă cu copilul ca şi când ar avea un handicap mental. Am uitat arta de a ne juca şi în acest sens copiii sunt nişte buni învăţători dacă le-am da atenţie şi am realiza importanţa jocului!

Am ajuns nişte oameni maturi apăsaţi de griji, blazaţi şi serioşi, plini de bune maniere şi convenţii de trai în comun. O copie după o copie dupa o copie… după o copie…

Cred că un copil nu are nici o problemă să îşi imagineze viaţa într-o lume unde nu sunt lecţii de făcut, nu trebuie să mergi la şcoală, nu există pedepse, nu există competiţie şi nici violenţă. S-ar juca în continuu!!

Îţi mai aminteşti cum era să aştepţi să ieşi pe afară la joacă? Bucuria pe care o simţeai? Cum nu îţi era foame, nu îţi era frig? Cum trebuia să fii băgat cu forţa în casă? Acum parcă e invers, ieşi afară pentru că trebuie să mai iei aer, pentru că altfel putrezeşti în casă, dar bucuria parcă s-a pierdut.

O lume nouă… unde ne jucăm tot timpul, cu toată lumea…

Nu e posibil, zici? Cineva trebuie să muncească? Cineva trebuie să facă de mâncare? Cineva trebuie să facă curat?

Oh, suntem atât de buni să descriem ce nu este posibil.

Hai să ne imaginăm. Să ne prefacem ca atunci când eram mici. Să presupunem că printr-o metodă misterioasă toate problemele au fost rezolvate şi nimeni nu mai trebuie să muncească iar mâncarea şi o locuinţă sunt disponibile oricui, oricând gratuit!

Ce ai face atunci? Ce ai face?

Cele mai multe răspunsuri sunt: „nu ştiu!” Un răspuns care ne arată cât de mult ne-a fost suprimată creativitatea.

Pentru început, eu mă văd petrecând timp în natură. Undeva la munte, lângă o pădure. Aer curat şi un miros puternic de toamnă. Linişte. Se aude doar vântul şi păsările. Aş petrece aşa câteva zile, până mă detoxific de energia oraşului. Iar apoi… la joacă!!

Mi-aş găsi nişte parteneri de joacă cu care să fac drumeţii. La munte peisajul este maiestous. Şi acum nu este nici o grabă. Poţi merge încet, atât cât este comfortabil. Te poţi opri să te odihneşti, să faci o poză, să bei apă de izvor, să miroşi o floare. Nu te grăbeşti nicăieri, nu trebuie să ajungi nicăieri. Nu se termină weekend-ul, nu te aşteaptă serviciul, nu ai nici un termen limită care să te apese, nu ai la tine un portofel din care banii se împuţinează. Eşti aici şi acum cu muntele şi colegii de joacă. M-aş putea juca mult timp aşa…

Apoi aş învăţa să zbor. Cu avioane mici de agrement. Am fost mereu curios cum te simţi când zbori. Am avut câteva vise în care am zburat şi dacă este asemănător… merită!

Iniţial am crezut că aş petrece mult timp citind… dar cred că cititul ar dispărea. Nu ar mai avea sens să citeşti despre ceva când poţi să experimentezi acel lucru în mod direct!

Aş fii mult mai sportiv, dar nu în sensul în care îl ştim noi astăzi. Ci aşa cum îl ştiam când eram copii: alergând de colo colo, jucându-ne ceva!

Ai văzut că adulţii nu mai aleargă? Dacă vezi un adult alergând sunt doar câteva lucruri care îţi trec prin cap:
– a furat ceva
– fuge să prindă autobuzul
– sau face jogging într-un program de fitness

Nu ţi s-ar părea ciudat să vezi un adult alergând pe lângă tine fără un motiv evident şi întemeiat? Dar nu şi copiii… Copiii pot să alerge oricând, oriunde fără nici un motiv. Nimeni nu este îngrijorat şi nimeni nu caută o explicaţie… doar sunt copii!

M-aş juca jocuri în apă! Tot felul! Cu minge sau fără minge, în râu, în lac sau în mare. Aş lua doi trei prieteni şi aş pleca în larg cu mic vapor pentru câteva zile. Suficient de departe cât să vezi doar apă în jurul tău.

Iar când mi s-ar face foame aş mânca legume sau fructe culese proaspăt! Fără mâncare gătită.

În joaca noastră am începe să facem tot felul de experimente. Dar nu pentru a obţine un rezultat, ci pur şi simplu să vedem ce se întâmplă. Am fi curioşi. Pentru că nu există bani, nu mai există nici premii, nici concurenţă şi nici patente, ne-am putea juca împreună şi am împărţi impresii legate de jocurile noastre. Am colabora inventând jocuri tot mai complexe şi mai creative şi, cine ştie, poate uneori ceva foarte util poate rezulta din jocurile noastre.

Creativitatea noastră ar fi descătuşată şi cred că jocurile noastre ar evolua rapid şi natural către culmi pe care nici nu ni le putem imagina astăzi. Într-adevăr… plictiseala nu ar exista într-o astfel de lume.

Tu ce ai face într-o lume unde banii nu contează şi eşti liber să faci ce îţi doreşti?

Recomandare Carte: Partea întunecată a căutătorilor de lumină

Lumină și întuneric

Studiez deja de câțiva ani „gândirea pozitivă” și efectele pe care aceasta le poate avea asupra vieții noastre.

Deși m-am convins cât de important este să fii optimist și să te aștepți la ce este mai bun, uneori m-am simțit complet ipocrit folosind gândirea pozitivă pentru a nega aspecte din mine sau din realitatea înconjurătoare.

Gândirea pozitivă este un instrument util, dar care poate deveni extrem de periculos dacă nu ști să-l folosești pentru că există riscul să conducă la reprimare și la o scindare a psihicului tău în persoana pe care o afișezi publicului și monstrul pe care îl ții încuiat în beci.

Cartea „Partea întunecată a căutătorilor de lumină” a lui Debbie Ford, vine ca să completeze gândirea pozitivă cu un element pe care foarte rar l-am întâlnit și în alte cursuri de auto-dezvoltare personală.

Debbie insistă că nu poți fi cu adevărat complet până când nu integrezi și acele părți din tine care nu îți plac și de care ai vrea să uiți.

Ca metaforă, gândirea pozitivă folosită în mod greșit este ca și încercarea disperată de a acoperi cu frișcă un tort stricat! Nu contează cât de dulce este frișca… când vei gusta din tort tot stricat va rămâne…

Deci nu e suficient să fii doar un zâmbet, doar lapte și miere, mereu de treabă și bine dispus dacă undeva înăuntrul tău mocnește mânia suprimată.

Suntem învățați că nu e bine sau frumos sau civilizat să fii mânios sau gelos sau să vorbești urât sau să urăști pe cineva, și atunci când aceste emoții apar în noi, dacă nu știm să le exprimăm, ajungem să le reprimăm… adică să dăm cu frișcă peste tortul stricat.

Eu știu o vorbă care acum are mult mai mult înțeles pentru mine:

„Să te ferească Dumnezeu de răzbunarea omului calm!”

Emoțiile negative ne-exprimate, ne-înțelese și ne acceptate ca făcând parte din spectrul complet al emoțiilor umane nu dispar și nu se vindecă… ele rămân în noi și ne domină viața din subconștient.

Citind această carte mi-am dat seama că deși am renunțat la multe măști mai am încă tot pe atâtea ascunse prin diferite cotloane în care mă tem să mă uit :).

Cartea este o prezentare mai detaliată a acelorași concepte din filmul de mai jos intitulat: „Efectul Umbrei”.

Recomand atât cartea cât și filmul tuturor celor care sunt interesați de auto descoperire, de pacea interioară și de o viață mai plină aici pe acest Pământ.

[clipul a fost sters de pe vimeo] Efectul umbrei (2009) from Paul Marian on Vimeo.

PS: Poți iubi doar cu aceiași profunzime cu care poți urî pe cineva. Și nu poti iubi cu adevărat pe „celălalt” câtă vreme nu te poți iubi complet pe tine, pentru că îți va fi mereu teamă că „celălalt” te va da de gol sau că vei descoperi în el/ea ceea ce ști că ascunzi în tine.

Cere și ți se va da!

Acum că ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul lumii este crucial să ne alegem cu atenție cum ne petrecem timpul rămas.

Eu spre exemplu, stând și cugetând, mi-am dat seama cât de ușor și natural este să gândești negativ. Deși nu are absolut nici o logică de ce ar fi așa! Cel puțin în teorie un gând pozitiv ar trebui să fie la fel de „natural” și „ușor” ca unul negativ.

Cred ca Richard Gere in „Pretty Woman” a constat și el că e mult mai ușor să crezi o insultă decât un compliment!

„Ești urât!”

„Ești prost!”

„Ești incapabil!”

„Idiotule!”

„Tâmpitule!”

sunt vorbe care uneori lovesc tare, pentru că le credem cu ușurință!

„Frumosule!”

„Ești un geniu!”

„Reușești ușor în viață!”

„Ești bine pregătit!

ne fac uneori circumspecți… ne așteptăm să se ascundă un cuțit sau o ironie fină în spatele acestui compliment… și ne vine extrem de greu să-l credem. De unde s-a născut și vorba „un compliment sincer!”. Adică ăsta chiar e sincer… nu ca restul…

Următoarele vorbe par pline de înțelepciune, cu dovezi solide în favoarea lor:

„Strânge bani albi pentru zile negre!”

„Pune mereu răul înainte!”

„Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”

Și cu toate acestea, la o inspecție mai îndeaproape, înțelepciunea lor se evaporă. Dacă pui mereu răul înainte și strângi mereu bani pentru zile negre, îți rămâne tot mai puțin și mai puțin timp pentru azi, pentru clipa în care trăiești, și ajungi să fi cocoșat de griji… și te gândești: „ce bine că am pus niște bani pentru zilele astea grele…” și te feliciți singur.

Cred în continuare că este înțelept să fii conștient că lucrurile poate nu se vor petrece așa cum vrei tu, să te pregătești mental pentru acest scenariu și să-ți iei măsurile pe care le crezi de cuviință, dar odată ce ai făcut asta lasă grijile și începe să trăiești! Așteaptă-te la ce este mai bun în viață! Crede complimentele și nu mai da nici o valoare insultelor. (Sau poate și mai bine ar fi să nu te mai intereseze părerea celorlalți deloc și să-ti cunoști propria valoare.)

În concluzie, puterea pe care o acordăm gândurilor și ideilor negative despre noi și despre lume, pare să fie pur și simplu rezultatul unui antrenament de a gândi negativ!

Din punct de vedere statistic, atât pesimistul cât și optimistul au șanse egale să aibă dreptate! Deci atitudinea ta fața de viață este o alegere personală pe care ai facut-o mai demult și care acum a devenit un reflex care te îndeamnă să „pui răul înainte!”.

Îți propun deci următorul exercițiu. În fiecare dimineață și ori de câte ori ai dubii cu privire la viitor, răspunde cât mai în detaliu la cel puțin una din întrebările de mai jos. Pare un pic ciudat la început, dar acesta este doar un semn că mintea ta nu este încă antrenată să-și imagineze și lucruri frumoase.

  • Cum arată o zi frumoasă?
  • Cum ar fi viața ta dacă banii nu ar conta?
  • Ce ai face acum dacă ai avea access la Energie Nelimitată?
  • Ce ți-ar plăcea să faci dacă ai putea face orice?
  • Cum ți-ai petrece timpul dacă nu ar trebui să muncești?
  • Pe cine ți-ai dori să cunoști?
  • Ce ți-ar face plăcere să înveți?
  • Cu cine ai vrea să-ți petreci ziua?
  • Ce mâncare ți-ar plăcea cel mai mult?
  • Cum te-ai simți dacă ai fi din ce în ce mai sănătos?
  • Pe cine ai vrea să îmbrățișezi?
  • Cum îți dorești să fie lumea în care trăiești?
  • Cum ar fi dacă te-ai simți iubit?
  • Cum ar fi dacă tu ai iubi pe cineva din tot sufletul?
  • Care este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla?
  • Unde ți-ai dori să fi?
  • Ce îți place cel mai mult la tine?
  • Ce veste bună ți-ai dori să primești azi?