Arhiva etichetelor: poze

Revenind la fotografie…

Am (re)descoperit site-ul lui Ken Rockwell, iar câteva articole pe acel site mi-au trezit curiozitatea legată de fotografiile în timp ce soarele apune.

Așa că am făcut următorul excercițiu. Am fost în parc și am făcut poze (cam același cadru) timp de aproape două ore, până s-a făcut întuneric.

În întuneric l-am cunoscut pe Robert, un alt fotograf care era prin zonă, și care ne-a dat o lecție de amabilitate. Trebuie să recunosc că am fost destul de suspicios când s-a invit în spatele nostru și ne-a intrebat din senin: „Ce faceți?”

Din fericire nu s-a lasat intimidat de lipsa noastră inițială de interes și ne-a întrebat dacă poate rămâne să facă poze cu noi.

I-am dat voie, chiar dacă a venit cu un Nikon :))

Dar revenind la fotografie, în urma acestui mic experiment am învățat câteva chestii:

  • am pus linia orizontului mult prea sus…
  • am uitat focusul pe manual, și aproape toate pozele au ieșit neclare
  • fotografiile care arătau super pe aparat, arată „ca dracu” pe monitor…
  • nu e bine să incluzi prea multe surse de lumină în același cadru
  • am ajuns prea târziu în locație și am ratat soarele până am gasit un loc cu vizibilitate
  • e bine să-mi amintesc sa verific reperele orizontale și verticale să nu fac toate pozele strâmbe
  • după ce soarele apune se face extrem de frig

Și desigur, nu toți străinii care te abordează prin parc sunt „ciudați” sau au nevoie de bani 🙂

Prin urmare din 151 de poze, am păstrat numai 7, iar din cele 7 îmi plac cu adevărat doar cele de mai jos…

La Marea Neagra pentru prima dată în viaţă

Am terminat şi partea a doua a excursiei prin ţară. Traseul a fost de data asta mult mai scurt şi a inclus doar patru oraşe: Slobozia, Tulcea, Eforie Sud şi Constanţa.

Surpriza plăcută a fost oraşul Tulcea. Neaşteptat de frumos şi curat. Centru plin de oameni pe role care m-au făcut din nou să regret că am uitat să le iau şi eu pe ale mele şi am găsit chiar şi un muzeu în care nu m-am plictisit ca de obicei :D.

Muzeul are diferite încăperi în care sunt prezentate flora şi fauna din Deltă. Ce a fost interesantant era că atunci cânt de apropiai de o încăpere aceasta se lumina iar în jurul tău se auzeau tot felul de sunete înregistrate în Delta. Dacă nu ar fi fost etichetele din faţa animalelor ţi-ar fi fost foarte uşor să crezi că e „the real thing!”.

Cazarea ne-am făcut-o la Hotel Delta într-o cameră cu un perete din sticlă cu vedere spre apusul deasupra Dunării.

Şi iată că până la urmă am ajuns şi pe litoralul românesc pentru prima oara în 27 de ani. Am vizitat plaja din Eforie Sud. Era pustie cu 2 – 3 pescari şi câteva maşini de şantier care lucrau de zor. Marea Neagră nu e neagră… şi încep să am dubii cu privire la Marea Roşie. Nisipul pe plaja este fin dar plin plin de cioburi de scoici. Nu am avut nici o tentaţie să merg desculţ pe acolo. Mi-a fost imposibil să găsesc un WC sau un chioşc de unde să iau o apă, dar să zicem că încă nu a început sezonul. În ansamblu nu a fost chiar asa nasol cum mă aşteptam. Trebuie să mai văd şi plaja din Mamaia dar până atunci preferinţele mele se îndreaptă către plajele de pe alte meleaguri.

În Constanţa am vrut să vizitez Delfinariul dar nu aveau delfini, apoi am încercat la Planetariu dar trebuiau 10 persoane iar eu eram singur la casa de bilete.

Cu această excursie am testat şi noul Canon 500D. Sunt încă obişnuit cu butoanele de pe 400D dar îl învăţ repede şi pe ăsta. Ce nu-mi place e că într-o zi jumate am terminat 2 baterii, pe când cu 400D o baterie m-a ţinut o săptămână. Am folosit destul de mult Live View-ul şi am încercat şi nişte filmuleţe dar totuşi… consumă cam mult. E clar că nu pot pleca la drum fără acumulatorii de rezervă. În rest sunt foarte mulţumit de el. L-am folosit la toate pozele din excursia asta.

Am să închei cu un clasament al oraşelor vizitate de la cel mai frumos către cel mai puţin frumos:

  1. Timişoara
  2. Alba Iulia
  3. Tulcea
  4. Hunedoara
  5. Târgu Jiu
  6. Eforie Sud
  7. Constanţa
  8. Rm. Vâlcea
  9. Slobozia
  10. Giurgiu
  11. Craiova
  12. Alexandria
  13. Bucureşti

Noul Canon 500D

Sunt foarte bucuros că tocmai ce mi-am cumpărat noul Canon 500D.

Mă uit cu nostalgie la 400D… A fost alături de mine atâţia ani şi numai el ştie cât l-am cărat prin tot Bucureştiul şi prin tot felul de excursii şi ţări străine. Totuşi vărul mai tănăr, 500D-ul, m-a fermecat prea tare aşa că i-a luat locul. 400D stă acum în cutie, singur, fără acumulatori şi făra memorie aşteptându-şi noul stăpân…

Noul body m-a convins cu Live View şi cu posibilitatea de a filma; chestie care mi-a lipsit după ce PowerShot A85-ul din începuturile facultăţii şi-a dat obşescul sfârşit.

Live View îţi perminte să faci poze şi din unghiuri în care verificarea încadrării ar fi fost extrem de incomodă (vederile foarte joase sau foarte înalte de exemplu), dar cel mai mult îmi place că în sfârşit focalizarea manuală nu se mai bazează pe distingerea detaliilor în view finder-ul ăla mititel. Acum poţi mări zona pe care o vrei să focalizezi de până la 10 ori ca să o vezi clar!

Filmarea Full HD e mai mult o „fiţă” dar sunt bucuros şi pentru ea :D… trebuie să încep să experimentez.

Oricum partea a doua a deplasării prin ţara va fi şansa lui 500D să arate ce poate!

Dacă te interesează 400D-ul ia legătura cu mine şi ajungem la o înţelegere.