Arhiva etichetelor: osho

Leac pentru suflet

„Nu este deloc nevoie să uiţi! Dă-i înainte şi adu-ţi aminte! Încerci să-l uiţi pe omul pe care l-ai iubit înainte… cine poate uita încercând? Cu cât încerci mai mult să uiţi, cu atât îţi aduci aminte mai mult, deoarece chiar şi pentru a uita ai nevoie să-ţi aduci aminte! Nu încerca să uiţi. Fă din asta o meditaţie. De câte ori îţi aminteşti de vechiul partener, închide ochii şi aminteşte-ţi-o pe persoana respectivă cât de bine poţi şi, în curând,… vei uita…”
(preluare din OSHO – Când Iubeşti)

Aşteptări şi pretenţii imposibile

O femeie divorţată, frustrată de viaţa de cuplu, a dat un anuţ la un ziar local: „Caut bărbat care să nu mă bată, care să nu mă înşele şi care să fie un amant fantastic!”

După o săptămână, sună soneria. Ea se duce la uşă, o deschide şi nu vede pe nimeni. Închide uşa şi dă să se depărteze, când soneria sună din nou.

Deschizând din nou uşa tot nu vede pe nimeni, însă îşî coboară privirile şi vede un bărbat fără mâini şi fără picioare, aşezat pe prag.

„Am venit în urma anunţului!”, spuse el.

Femeia nu prea ştia ce să facă ce să spună, aşa că barbatul continuă: „După cum poţi vedea nu pot să te bat şi îmi va fi imposibil să te înşel.”

„Da, asta îmi dau seama”, a spus femeia, „dar în anunţ scria ca vreau un amant fantastic!!”

Bărbatul zâmbeşte şi răspunde: „Tu cu crezi ca am sunat la uşă?”

(Osho – Când Iubeşti)

Imaginează-ţi că ai murit . . . .

Un singur lucru pare cu adevărat sigur pe lumea asta… şi anume că mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi moare. Ce are un început… trebuie să aibă şi un sfârşit.

Imaginează-ţi că în această seară ai murit… şi încearcă să observi ce se întâmplă de aici în colo…

La servici câţiva vor fi trişti sau şocaţi, câţiva vor fi uşuraţi şi se vor simţi vinovaţi pentru asta. Foarte mulţi nu vor şti sau dacă vor afla vor uita în primele 10 minute. Şeful de proiect va fi pus un pic în dificultate căci îi va trebui o altă „resursă umană” pentru a termina proiectul la timp, dar va găsi repede pe cineva (chiar mai ieftin!).

Prietenii tăi îţi vor simţi lipsa. Vor discuta o vreme despre tine, iar dacă sunt de treabă vor continua să facă glume pe seama ta şi a experienţelor avute împreună. Cu timpul (şi nu foarte mult timp) apare un nou prieten, poate mai amuzant ca tine, cu o maşină mai „cool” şi a cărui nevastă aşteaptă un copil. Subiecte noi vor umple discuţiile de la bere.

Iubita ta va plânge. Viaţa pentru ea nu mai are sens acum… scenarii gen Romeo şi Julieta îi trec prin minte luptând obişnuinţa de a te ştii aproape… după câteva zile (cam 3-4) îşi dă seama că „shit happens!” şi începe să-şi rearanjeze obiceiurile. Din fericire unul din prietenii tăi este prin apropiere să ofere confort pentru pierderea comună.

Fraţii şi părinţii tăi vor fi probabil cel mai tare afectaţi. Poate se bazau pe tine… poate aveau planuri în care erai şi tu inclus… poate chiar se înţelegeau foarte bine cu tine… poate erai singurul copil. Până la urmă vor accepta realitatea, vor face alte planuri, vor găsi alte soluţii la probleme lor şi vor avea grijă de nepoţii fraţilor tăi. Uneori noaptea înainte de culcare vor mai vărsa câteva lacrimi…

Dar cel mai mult vor suferi visurile şi planurile tale. Lucrurile pe care ţi-ai dorit să le faci dar nu ai îndrăznit… cei cu care ai vrut să vorbeşti dar nu ţi-ai găsit cuvintele… persoanele dragi cu care te-ai certat şi nu ai apucat să te împaci… iubita careia nu te-ai dăruit in totalitate aşa cum ai simţit că vrei… locurile pe care nu le-ai vizitat… banii pe care i-ai strâns pentru pensie… toate astea se vor stinge şi ele în marea de alte gânduri şi dorinţe ale celorlalţi.

Excerciţiul s-a terminat, şi dacă ai ajuns până aici…. bucură-te! Eşti încă în viaţă! (pentru o vreme…)

Fuck: cel mai important cuvânt în limba engleză

Am transcris mai jos un extras dintr-unul din discursurile lui OSHO care este mult prea amuzant şi interesant pentru a fi trecut cu vederea.

„Fuck” a devenit cel mai important cuvânt din limba engleză. Doar prin modul de pronunţie poate descrie durere, placere, ură sau iubire. Mai jos sunt câteva exemple uzuale:

  • verb tranzitiv: „John fucked Mary!”
  • verb intranzitiv: „Mary was fucked by John!”
  • substativ: „Mary is a fine fuck!”
  • adjectiv: „Mary is fucking beautiful!”
  • exprimă ignoranţa: „Fucked if I know….”
  • necazuri: „I guess I’m fucked now….”
  • furt: „I got fucked at the used car lot!”
  • agresivitate: „FUCK YOU!”
  • supărare: „What the fuck is going on here!?”
  • dificultate: „I can not understand this fucking job!”
  • incompetenţă: „He is a fuck off!”
  • bănuială: „What the fuck are you doing!?”
  • bucurie: „I had a fucking good time!”
  • cerere: „Get the fuck out of here!!”
  • duşmănie: „I’m going to knock your fucking head off!”
  • salutare: „How the fuck are you?”
  • dezinteres: „Who gives a fuck?”
  • inovaţie: „Get a bigger fucking hammer!”
  • surpriză: „Fuck! You scared the shit out of me!”

Şi clipul original: http://www.youtube.com/watch?v=6D7rWLzloOI

Toţi oamenii sunt egoişti

Dacă stai bine şi te gândeşti o să observi că fiecare om în parte acţionează şi ia decizii despre care el crede că îi vor aduce o stare de bine. Poate fi vorba despre o plăcere fizică, sau o stare mentală sau spirituală de bine.

Să luăm un hoţ de exemplu. El fură pentru a-şi îndeplini o dorinţă (care poate să fie nevoia urgentă de a mânca). În mintea lui, furtul este singura acţiune de care este conştient că îi poate îndeplini dorinţa.

Iar acum să ne uităm la o persoană „altruistă”. Această persoană îşi dedică timpul şi resursele proprii pentru a-i ajuta pe alţii. Si aici sunt două sub cazuri care merită menţionate: cineva care dă pentru a simţii bucuria de a da, de a împărtăsii cu ceilalţi şi cineva care dă pentru că vrea să proiecteze în afară imaginea unui om altruist. Oricum în amblele cazuri cei doi oameni urmăresc tot satisfacerea unei dorinţe personale (ca şi hoţul de mai sus!). Primul om se bucură că a putut fi de ajutor, iar al doilea se foloseşte de imaginea proiectată pentru a-şi îndeplinii alte dorinţe sau pentru că se teme că ar putea fi etichetat drept „egoist”!

Concluzia este că defapt oricum toţi sunt egoişti. Diferenţa este doar în metodele pe care fiecare le foloseşte (sau de care este conştient că există) pentru a obţine acea „stare de bine” sau de confort. Şi desigur „bine” şi „confortabil” înseamnă lucruri diferite de la om la om şi de la moment la moment.

Şi ar mai fi ceva de spus. Să zicem toţi am fi „altruişti” şi am pune pe celălalt înaintea noastră, toţi am ajunge să trăim o mare păcăleală… eu mă străduiesc din răsputeri să-ţi fac ţie pe plac… tu te străduieşti să-mi faci mie pe plac… şi nici unul dintre noi nu se bucură de viaţa aşa cum i-ar face plăcere lui!

Nu ar fi mult mai uşor ca eu să mă ocup ca în primul rând mie să-mi fie bine, iar tu să te ocupi ca ţie să-ţi fie bine iar apoi dacă ne întâlnim, ne înţelegem şi ne hotărâm să interacţionăm să o facem de pe poziţii de egalitate şi sinceritate ştiind că nici unul dintre noi nu trebuie să se prefacă pentru „a-l proteja pe celalalt” pentru că fiecare din noi ştie să aiba grijă de el?

Nu ţi-ar plăcea mult mai mult să ştii că sunt aici acum cu tine pentru că asta este ce îmi place cel mai mult să fac în acest moment, decât să mă „sacrific pentru tine”, să îţi acord atenţia pe care „ţi-o datorez” deşi mintea mea este la meci, la excursia de la munte, la întâlnirea cu prietenii? Preferi să te întrebi mereu „oare se preface? oare este sincer?” decât să ştii că dacă nu ar vrea să fie cu tine ar fi suficient de „egoist” să-ţi spună!

Cred că până la urmă ai de ales între a trăi cu teama de „ce ar putea crede celălalt despre mine” şi a fi sincer. Care din cele două alegeri îţi aduce bucurie/confort? şi pentru cât timp? Cât de conştient eşti de adevăratele motive din spatele alegerii tale?