Arhiva etichetelor: General

UFOCON București – 10 Mai 2014

2014_05_10_00004Sâmbăta, pe 10 Mai 2014 la Palatul Șuțu din București, a avut loc Conferința UFO 2014 organizată de ASFAN (ASFAN) (ufocon).

Aici am avut plăcerea să îl întâlnesc în persoană pe domnul General Emil Străinu, un om cu foarte multe de povestit și prea puțin timp. În public, pentru ceva vreme, a fost si Alexandru Mironov, cel care mi-a aprins pasiunea pentru informatică cu emisiunea TV: „A doua Alfabetizare”.

În panoul de vorbitori au fost membrii ASFAN ( președintele ASFAN Dan Farcaș, directorul executiv ASFAN Gheorghe Cohal), membri ai aviației române (comandor Marcel Smoleanu, colonel Platon Strejea), doamna Cristina Aldea (președinta filialei din Köln (Germania) a ASS – Societatea de cercetări în Arheologie, Astronautica și SETI condusă de Erich von Däniken) și desigur domnul Emil Străinu.

Tot timpul m-am întrebat de ce fenomenul OZN pare să se întâmple doar pe teritoriul Statelor Unite, iar această conferință mi-a demonstrat că se întâmplă și la noi, doar că nu este raportată la fel de des.

Ca și în afară, atunci când un cadru militar este martor al unor evenimente ce nu pot fi explicate cu ușurință, este fie redus la tăcere, fie ridiculizat și marginalizat. Acesta este și motivul pentru care deși există mulți martori, foarte puțini sunt dispuși să depună marturie în mod public și sub numele real.

Se poate deci concluziona că există la nivel planetar/global, o structură care se ocupă de secretizarea și mușamalizarea acestor fenomene. Ordinele vin „de foarte sus” sunt prompte și desigur nu se discută. Interesant este că peste tot în lume ordinele sună aproximativ la fel: „Nu ați văzut nimic, acest fenomen nu a avut loc, această ședință nu s-a ținut!”

Fără a se putea dovedi o legătură clară, cei care „vorbesc” sau „pun întrebări”, sunt transferați sau, în cazuri mai dramatice, se sinucid. Acest lucru a fost prezentat doar ca explicație la întrebarea: „Dacă acest fenomen este real, de ce nu vorbește nimeni!?”

Domnul Dan Farcaș, a avut o prezentare generală fenomenului OZN, din care rezulta că este un fenomen global și rapoarte există dealungul istoriei, devenind mai dese în timpul confruntărilor armate (războaielor).

Au fost amintite câteva cazuri dramatice, cu foarte mulți martori și cu confirmare atât vizuală cât și radar. Toate acestea pot fi găsite pe internet și în cărțile de specialitate pentru cei interesați. Probabil că vor apărea și pe site-ul ASFAN cât și pe site-ul conferinței.

Deși eram deja familiar cu aproape toata informația prezentată, am fost bucuros să constat că există un interes pentru fenomenul OZN și un grup de oameni a făcut efortul de a organiza această conferință și de a aduce martori direcți care să își poată prezenta experieța, dar și ridiculizarea prin care au trebuit să treacă.

Am fost mirat de faptul că aproape toata lumea era trecută de vârsta a doua. Probabil trebuie să înaintezi ceva în viață ca să treci peste teama de a fi ridiculizat sau este nevoie să aștepți să ieși la pensie înainte să-ți poți spune povestea fără să îți compromiți cariera.

Conferința a fost foarte concentrată pe câteva cazuri, prezentate în detaliu de martori. Am fost lăsat cu impresia ca s-a dorit demonstrarea faptul ca fenomenul OZN este unul real și care merită studiat. Eu sunt deja convins de asta și deci mă așteptam să trecem mai departe la întrebarea: „OK, nu suntem singuri în Univers, am fost și suntem vizitați. Ce facem acum? Care este situația în prezent?” Lucruri care au fost atinse doar tangential. Spre meritul prezentatorilor, s-au limitat doar la experiența directă și la fenomene care putea fi dovedite sau sunt foarte bine documentate. Un lucru sensibil, altfel riscând să se ridiculizeze acest eveniment pentru „speculații grandioase fără o bază reală”.

După mine, fenomenul ONZ nu poate fi discutat izolat, pentru ca este strâns cuplat de tehnologia avansată, la care publicul nu are access (lucru amintit de altfel și de domnul Străinu). Este legat deasemenea de această structură globală care menține secretizarea și care ar fi motivația din spatele acestui lucru. Și nu în ultimul rând este legată de natura realității în care trăim, locul nostru în Univers și adevărata noastră istorie care poate ar schimba „echilibrul puterii pe glob”.

A fost sugerat că tehnologia este mult avansată, poate atât de avansată încât noi nu îi mai putem face față. Aici nu pot fi de acord. Câtă vreme mai sunt oameni care mor de foame, de sete și de boli curabile, înseamnă că tehnologia nu a avansat încă suficient! (Cel puțin nu în domeniul public). Motivația că „oamenii nu sunt pregătiți pentru această tehnologie” nu face decât să ne țină pe loc și să mențină „status quo”: cei în putere să rămână în putere. Și atunci nici o tehnologie care ar putea împuternici toți oamenii de pe planetă, nu va fi facută publică decât cu picătura și după ce a fost deja depășită.

În concluzie: fenomenul OZN este unul real. Nu se poate spune clar (cu informația de până acum), dacă ce s-a observat este de origine terestră sau nu. Dar acest fenomen este doar „vârful iceberg-ului” și deci o mică parte din informația ocultată față de publicul larg.

Ca vești bune: se pare că de prin 2008 există un efort de a desecretiza și publica informațiile despre OZN adunate de guvernele diferitelor țări. O țară care încă se lasă rugată fiind SUA. Pe lângă asta, marea majoritate a oamenilor accepta acum ideea ca nu suntem singuri în Univers, deci secretizarea acestei informații pe motiv ca ar produce panică nu mai are sens. (Nu ca panica ar fi fost vreodata motivul real…)

Sper deci să ne vedem la UFOCON București 2015, cu un public mult mai larg și cu mai multe informații aduse în domeniul public!

Despre homosexualitate

Navigând pe Internet am dat peste următoarea întrebare:

„Homosexualitatea ține de dorințele minții sau ale corpului?”

După ce am citit și o parte din răspunsuri, mi-am dat seama că persoana care a pus această întrebare consideră homosexualitatea o „problemă”.

Eh, acum eu sunt cel care are o problemă cu întrebarea!

În primul rând, ca mai toate întrebările care oferă variante de răspuns, aceasta este o întrebare capcană, pentru că oferă doar două variante de răspuns, și ambele sunt greșite.

Din câte știu eu, în timpuri mai vechi (de exemplu în Japonia, vezi Shogun) relațiile sexuale între persoane de același sex erau o chestie general acceptată de toată lumea. Era un lucru normal.

Deci, homosexualitatea este o etichetă pusă pe un tip de relații care (în momentul de față) nu sunt acceptate și nu sunt considertate normale. (Cel puțin nu în Romania. Mută-te pe hartă un pic și o să vezi cum „normalul” nu mai este ce crezi tu!)

În primul rând n-ar trebuie să fie treaba nimănui cine ce face și cu cine! Câtă vreme personale implicate și-au dat acordul, ce treabă are o terță persoană să judece ce se întâmpla acolo? Respectarea acestui principiu stă la baza tuturor libertăților noastre.

Iar apoi, un pic mai profund, să interzici homosexualitatea înseamnă să interzici iubirea între doi oameni. Trecând peste faptul că nu ai nici un drept să interzici ceva nimănui, nu e absolut nici o problemă dacă două femei se iubesc, sau doi bărbați se iubesc! Problema e că, într-un mod convenabil, când se discută despre homosexualitate, imediat te gândești la sex și la ce nu îți convine ție cu privire la sex. Uiți că relația dintre doi oameni implică mult mai mult de atât. Și totodată, uiți că nu e treaba ta! 🙂

Din modul în care este pusă întrebarea, se poate vedea clar că acestă etichetă crezează diviziune și conflict! O perspectivă de „noi” contra „voi”. De „eu am dreptate” și prin urmare „tu greșești”. Și nu doar asta… pentru că tu greșești am să te fac să suferi (în loc să-mi văd de treaba mea).

Prin urmare dacă ești întrebat „Ești gay sau hetero?” răspunsul ar trebui să fie: „Sunt o ființă umană care iubește o altă ființa umană, iar sexul celuilalt este pe plan secund”. Acest răspuns se concentrează pe similarități în loc de diferențe, promovează libertate și liber albitru în loc de constrângeri, și ține cont că ceea ce consideri tu că este normal, nu înseamnă că e normal pentru toată lumea pe planetă sau în Univers.

Acest post nu este nici pro nici anti homosexualitate. Acest post este pro libertate! Dacă tu vrei să fi liber să trăiești cum vrei tu, trebuie să acorzi acest priviliegiu și celor din jurul tău! Dacă tu crezi că ai dreptul să restrângi și să „arunci cu pietre”, atunci acceptă că și alții te vor limita pe tine și te vor judeca.

De ce nu ne putem fiecare trăi viața în pace, cum vrem cu cine vrem, să fumăm dacă ne place, să mâncăm carne dacă ne place, să iubim cum și pe cine ne place? De trebuie să insistăm ca ceea ce-mi place mie, și mi se pare mie normal, trebuie să placă tuturor, și dacă nu „am să fac ceva pe tema asta!”

Becurile "ecologice" chiar sunt ecologice?

Știai că becurile ecologice conțin mercur? Ei bine da, conțin! Uită-te pe cutie și o să vezi că scrie „Hg”.

Așa, și?

Păi să vedem un pic ce se întâmplă mai departe.

Înainte, când se spărgea un bec (din acela vechi incandescent), tot ce aveai de făcut era să iei un făraș sau aspiratorul și să cureți bine cioburile pe care le aruncai la gunoi.

Să vedem ce ai de făcut dacă se sparge un bec ecologic cu mercur:

„Este adevărat că (în interiorul becurilor – n.r.) există mercur, cum este cel din termometre, însă dacă spargeţi un astfel de bec în casă, nu veţi fi în pericol de moarte”, precizează dr. Patrice Halimi, secretarul general al Asef. „Este suficient să aerisiţi bine camera şi să vă luaţi măsuri suplimentare de precauţie pentru curăţarea locului, în special să vă puneţi mănuşi de protecţie şi să folosiţi o mătură pentru îndepărtarea resturilor, nu un aspirator”, explică reprezentantul Asef. (sursa)

Înainte se vorbea că poate îți intră un ciob în talpă, dar acum… stai liniștit… nu ești în pericol de moarte!

Pe Wikipedia citim:

„Otrăvirea cu mercur poate apărea de la expunerea la forme de mercur solubile în apă, inhalarea vaporilor de mercur, sau din alimente de origine marină contaminate cu mercur”.

Sau aici:

„Parerile legate de riscurile provocate de spargerea unui bec CFL sunt impartite. Un lucru este cert – anumite riscuri exista din cauza continutului mic de mercur. Ne putem proteja de acest risc – si ar fi bine sa stim cum sa o facem, avand in vedere faptul ca acest tip de becuri va deveni probabil singurul de pe piata in cativa ani.

Pe cât de eficient este în crearea luminii albe, mercurul – numit și argintul viu – este de asemenea foarte toxic. Este în special dăunator pentru creier, la copii și la fetuși. De aceea autoritățile din S.U.A. l-au restricționat sau l-au interzis în compoziția produselor, cum sunt termometrele, motoarele sau comutatoarele cu termostat de la centralele termice”

Dar stai liniștit, dacă ai o mătura la îndemână nu ești în pericol de moarte.

OK, bun, să zicem că am rezolvat problema unui bec spart în casă și să zicem că nu inhalezi vapori de mercur, și să zicem o pereche bună de mânuși, o mătură și ținutul respirației te-au scăpat de otrăvirea cu mercur. Dar ce faci când un bec „eco” s-a stricat și trebuie aruncat?

Recomandarea este că aceste becuri trebuie reciclate… dar cine face acest lucru?! Ști tu pe cineva care reciclează becuri „eco”? Eu nu știu. Becurile sunt aruncate pur și simplu la gunoi. Da, din păcate și eu fac la fel. Și astfel, acest mercur, și vaporii de mercur, se vor aduna în cantități tot mai mari în aer și in sol.

Deci până la urmă ce-i cu nebunia asta cu becuri „eco”!? Că numai eco nu sunt… Și cum de au devenit obligatorii prin reglementările UE? Da, plătești mai puțin la curent, dar poluezi extrem de mult. Și poate că nu vedem acum costurile poluării cu mercur, dar or să le vadă copii noștri, care vor plăti „taxa pe mercur”. Atunci o să se vadă cât de eco sunt aceste becuri.

Citește acest articol: Atenție la mercurul din becurile „eco” în special partea de la sfârșit ca să vezi cât de toxic este mercurul:

 „Mercurul este o puternică neurotoxină care poate afecta creierul, măduva spinării, rinichii şi ficatul. Afectează de asemenea aptitudinile motorii şi dezvoltarea creierului, în cazul copiilor. Metalul este incriminat pentru apariţia afecţiunii Alzheimer, a iritabilităţii, a afecţiunilor renale, a migrenelor şi a sclerozei multiple”

Soluția care ar fi? Eu o să încep să mă uit după surse alternative de iluminat. Sigur trebuie să exite ceva și cu lumină rece și fără mercur. Becurile cu LED îmi vin in minte dar nu știu exact cât de bune sunt.