Arhiva etichetelor: dragoste

Recomandare film: Her (2013)

movie_herDupă ce Transcendce m-a dezamăgit total, am fost foarte sceptic cu privire la fimul Her.

Deși cele două titluri tratează teme similare, „Her” o face de o mie de ori mai bine și pune accentul pe poveste și pe frământările personajelor și absolut de loc pe efectele speciale. Lucru care mi-a plăcut!

Din punct de vedere științific și tehnologic „Her” are mari probleme care m-au deranjat inițial: ce baterie avea telefonul ăla care mergea non-stop? sau ce fel de computer era necesar pentru a susține acel sistem de operare? Dar cea mai mare problemă a fost când se anunță inteligența artificială ca și când ai spune că azi la micul dejun avem cereale cu lapte! Aici Johny Deep a făcut o treabă mult mai bună, acordândui o importanță majoră, necesară acestui eveniment!

Dar am uitat de toate aceste probleme până la sfârșit, pentru că Samantha (sistemul de operare inteligent) se dovestește a fi cu adevărat super deștept și conștient și urmează cursul „normal” pentru o ființă înzestrată cu super-inteligență, spre deosebire de Transcendence care eșuează lamentabil să impresioneze.

Lăsând deci tehnologia la o parte, „Her” explorează iubirea, relațiile interumane și limitele lor. Te face să meditezi adânc la natura sentimentelor și emoțiilor și ce le face să fie reale și autentice. Finalul este unul care curge natural din poveste și reprezintă poate o viziune în viitorul nostru ca oameni.

Mi-a plăcut să-l văd pe Comodus într-un rol unde nu omoară pe nimeni, i s-a potrivit, deși parcă mă așteptam să lovească pe careva dintr-un moment în altul :D.

Acestea fiind zise, dacă a înțeles cineva ce era cu acele scrisori atât de importante în tot filmul, să îmi spună și mie, că eu nu am înțeles. Erau scrisori „autentice scrise de mână” dictate de un străin? Tocmai pentru a accentua problema autenticității emoțiilor transmise? Sau ce făcea acest scriitor acolo la serviciul lui de zi cu zi?

 

O lume nebună – despre nuditate și sexualitate

Să ne gândim un pic…

E absolut OK să se difuzeze în presă și la TV imagini cu așa zisul Bin Laden sau Gaddafi, desfigurați și mutilați. Este OK să vezi la știri cele mai groaznice crime cu imagini șocante și sângeroase, sau copiii omorâți în luptele (războiul) din Orientul Mijlociu.

Este acceptabil ca copiii noștri să joace jocuri în care omoară alți oameni în moduri dramatice cu sângele țâșnind în toate direcțiile. Violența este acceptată și la locul ei în societatea noastră, războiul este ceva normal, crimele nu ne mai deranjează câtuși de puțin.

Dar este absolut inacceptabil și jignitor să difuzezi cumva imagini cu un corp uman gol! Nu! Nu putem trăi cu așa ceva și trebuie să fim protejați de acest fel de imagini care cine știe ce efect negativ ar putea avea asupra sănătății noastre…

Dacă femeia de mai sus ar fi fost moartă și mutilată în vreun fel, nu s-ar fi obosit nimeni să deseneze dreptunghiuri negre, dar așa imaginea unui sân este de ne supportat în știrile mass media! Dacă se uită cumva băieți la TV și în loc să se înroleze în armată, se hotârăsc să ramână acasă și să facă sex cu pritenele lor? Ce ne-am face? Cine ar mai apăra țara de teroriști?

Totul este întors pe dos. Ne oripilăm dacă doi oameni sunt „nepotrivit” de senzuali într-un parc, sau dacă „doamene ferește!!” au același sex și s-au atins cumva mai mult de 2 secunde. Dar dacă e o bătaie sau un accident stăm cu toți și căscăm gura și ne oferim comentariile alese.

Sexul este super OK dacă vinde! Daca este”afișat la TV” lângă o mașină scumpă, lângă un parfum lângă un „produs de înfrumusețat”. La fel și abuzul sexual își are un loc aparte în știri… Însă dacă ai o experiență plăcută aceasta trebuie făcută în mod obligatoriu în secret, pe ascuns și în întuneric!

Poți să te lauzi cum i-ai „tras-o” uneia și alteia și „prietenii” te vor înțelege (și poate char invidia), dar încearcă să explici că ai avut și niște trăiri sufletești mai profunde și se vor uita toți cruciș sau plicisiți.

Concluzie: fugiți de sex, înrolați-vă în armată și o sa puteți viola „femeia dușmanului” care nu va putea spune nu.

Poate că Miss Univers nu era chiar proastă…

Când eram mai mic și urmăream Miss Univers la „tembelizor”, îmi amintesc că fiecare finalistă era întrebată ce își dorește cel mai mult și mai mult. În loc să dea un răspuns original ca: picioare mai lungi, părul drept sau să fiu veșnic tânără, toate aveau același răspuns: „Îmi doresc să fie pace în lume!”

Mereu am concluzionat că, deși foarte frumoase, fetele respective nu gândeau prea mult…

Astăzi mi-am schimbat această părere pentru că la aceiași întrebare aș oferi același răspuns.

Îmi doresc să fie pace în lume. Să trăim în armonie unii cu ceilalți. Oamenii să fie cu adevărat liberi. Să nu fie nevoie să platească o taxă ca să poată trăi pe propria planetă. Să existe destule pentru toți. Copiii să se poată juca în siguranță și în confort. Cei care aleg să fie părinți să aibă timpul și resursele necesare să fie alături de copii lor. Fiecare om să-și poată urma pasiunea, fie că este artistică, economică sau științifică.

Acesul la informație să fie liber pentru toți. Patentele să fie desecretizate și apoi anulate. Cooperarea să înlocuiască competiția.

Aerul și apa să fie curate. Mâncarea să fie proaspătă și să promoveze un corp sănatos. Mult-lăudata „frumusețe interioară” să strălucească și în afara noastră.Să fim mândri de corpurile noastre.

Curiozitatea și setea de cunoaștere să înlocuiască sistemul de îndoctrinare pe care astăzi îl numim educație.

Să existe un departament de „cunoaștere umană”, care să studieze lucruri precum telepatia, proiecția astrală, empatia, originea sentimentelor, conștiința, comuniunea cu natura și planeta Pământ (Gaia).

Religia organizată să fie înlocuită de spiritualitate. Știința să fie eliberată de aspectul dogmatic și să acepte existența conștiinței ca observator, subiect și factor de influență (poate chiar creator).

Toți oamenii să aibă acces la un mod de viață confortabil pentru simplu fapt că există. Să nu fie nevoie să muncească pentru asta. Atunci iubirea de care suntem capabili poate înflori cu adevărat, când nu trebuie să mă lupt cu nimeni pentru o bucată de pâine, când pot împărți orice cu celălalt fără să mă tem ca va rămâne mai puțin pentru mine.

Oamenii să fie sănătoși, puternici, independenți, auto-didacți și foarte intuitivi. Pe scurt: imposibil de subjugat fizic sau mental. Să nu mai existe șefi și subalterni sau alte structuri piramidale în care cei mulți sunt sclavii celor puțini.

Forța motivatoare din spatele oamenilor să nu mai fie profitul (personal) ci evoluția speciei umane. Să înțelegem că civilizația se măsoară după cum avem grijă de cei mai nevoiași de pe planetă și de planeta însăși.

Să ne bucurăm, să râdem, să dansăm, să cântăm și să ne iubim.

Aceasta este realitatea pe care eu o aleg.

Dragoste adevărată și prietenie adevărată

Trecem prin viață și credem că am iubit sau că avem prieteni apropiați, până într-o zi când îți dai seama că ai întâlnit acea persoană care îți arată cât de mult te-ai înșelat.

De multe ori, relațiile de prietenie sunt niște concursuri de popularitate sau încercarea disperată de a face parte dintr-un grup, chiar dacă membri gruplui nu te cunosc defapt.

Este scenariul deja clasic, prezentat în filmele „americane” și din păcate tot mai prezent în școli și chiar și la servici uneori: ești popular sau nu exiști!

Desigur cu un astfel de grup îți umpli timpul, mai ieși din casă și poate te mai și distrezi din când în când, dar trebuie mereu să fi persoana care „prietenii tăi” se așteaptă să fi.

Această experiență te lasă obosit, „gol” și trist. Înăutrul tău, acolo unde nu te poți minți, e foarte clar că trăiești o mare farsă.

Un fenomen similar se petrece și în relațiile de cuplu, unde avem ciudata idee că „a iubi” pe cineva înseamnă să-i faci pe plac, lucru care în curând se transformă în „a-i satisface toate mofturile”.

Dai din gură, bârfești, spui poante… dar comunicare nu există. Când se lasă tăcerea, simți nevoia să spui ceva, pentru că altfel devine tot mai evident că te afli lângă un străin.

Dar asta e viața, nu? Și câștigă cei care se pot preface cel mai mult timp…

Ei bine, nu!

Dacă ești norocos, se întâmplă să întâlnești pe cineva alături de care să poți fi tu însuți. Întâlnești pe cineva care te acceptă în totalitate. Te acceptă chiar și când tu însuți ai probleme în a te accepta așa cum ești…

Și nu vorbesc aici de acceptarea „măștii politicoase”, a hainelor și a zâmbetului „de petrecere”. Vorbesc de acceptarea totală, care include și „the dark side.. the not-so-glamorous side…” pe care foarte puțini o cunosc sau intuiesc că există.

Când găsești o astfel de persoană începi să înțelegi mai bine de ce uneori este nevoie să pui calificativul „adevărată” după „prietenie” sau „dragoste”.

Cu o astfel de persoană… you get to go „behind desire” 🙂

"Adevărata" dragoste veșnică!

Am fost azi să văd „I am number four!”. Încă un film despre invazia extraterestră ce va să vină.

Dar trecând peste asta, cei nouă extratereștrii de pe planeta Lorien au o caracteristică interesantă:

Ei se pot îndrăgostii o singură dată în viața și nu pot uita niciodată această iubire…

Ce poate fi mai romantic și mai frumos de atât…?

Vă spun eu, aproape totul :))

Acest „dar” al lorienilor la o inspecție mai detaliată se dovedește a fi cel mai mare blestem.

Imaginează-ți că Ion se îndrăgostește Maria, iar Maria se îndrăgostește de Mihai, iar Mihai de Andreea, iar Andreea de Corina… și tot așa… Îți dai seama ce frustrare maximă? Să te îndrăgostești veșnic de cineva despre care ști că nu te va iubi niciodată pentru că s-a îndrăgostit veșnic de altcineva!?

Nici nu e  de mirare că toți cei de pe Lemuria au fost decimați… pentru ce să lupte…?

Da… desigur că probabil chestia asta a plăcut fetelor (pentru că un tip este cel care se îndrăgostește), dar le-a plăcut pentru că este măgulitor să ai „un sclav pe viață” care săracul nu mai are de ales decât să sufere veșnic! Și poate o să-ți stea să plângă veșnic la fereastră, la ușă, la telefon până te va scoate din minți!

Uitarea este de cele mai multe ori o binecuvântare, oricât de frustrantă… iar capacitatea de a iubi este bine că nu este limitată la o singură persoană!