Arhiva etichetelor: 2012

Recomandare Carte: Partea întunecată a căutătorilor de lumină

Lumină și întuneric

Studiez deja de câțiva ani „gândirea pozitivă” și efectele pe care aceasta le poate avea asupra vieții noastre.

Deși m-am convins cât de important este să fii optimist și să te aștepți la ce este mai bun, uneori m-am simțit complet ipocrit folosind gândirea pozitivă pentru a nega aspecte din mine sau din realitatea înconjurătoare.

Gândirea pozitivă este un instrument util, dar care poate deveni extrem de periculos dacă nu ști să-l folosești pentru că există riscul să conducă la reprimare și la o scindare a psihicului tău în persoana pe care o afișezi publicului și monstrul pe care îl ții încuiat în beci.

Cartea „Partea întunecată a căutătorilor de lumină” a lui Debbie Ford, vine ca să completeze gândirea pozitivă cu un element pe care foarte rar l-am întâlnit și în alte cursuri de auto-dezvoltare personală.

Debbie insistă că nu poți fi cu adevărat complet până când nu integrezi și acele părți din tine care nu îți plac și de care ai vrea să uiți.

Ca metaforă, gândirea pozitivă folosită în mod greșit este ca și încercarea disperată de a acoperi cu frișcă un tort stricat! Nu contează cât de dulce este frișca… când vei gusta din tort tot stricat va rămâne…

Deci nu e suficient să fii doar un zâmbet, doar lapte și miere, mereu de treabă și bine dispus dacă undeva înăuntrul tău mocnește mânia suprimată.

Suntem învățați că nu e bine sau frumos sau civilizat să fii mânios sau gelos sau să vorbești urât sau să urăști pe cineva, și atunci când aceste emoții apar în noi, dacă nu știm să le exprimăm, ajungem să le reprimăm… adică să dăm cu frișcă peste tortul stricat.

Eu știu o vorbă care acum are mult mai mult înțeles pentru mine:

„Să te ferească Dumnezeu de răzbunarea omului calm!”

Emoțiile negative ne-exprimate, ne-înțelese și ne acceptate ca făcând parte din spectrul complet al emoțiilor umane nu dispar și nu se vindecă… ele rămân în noi și ne domină viața din subconștient.

Citind această carte mi-am dat seama că deși am renunțat la multe măști mai am încă tot pe atâtea ascunse prin diferite cotloane în care mă tem să mă uit :).

Cartea este o prezentare mai detaliată a acelorași concepte din filmul de mai jos intitulat: „Efectul Umbrei”.

Recomand atât cartea cât și filmul tuturor celor care sunt interesați de auto descoperire, de pacea interioară și de o viață mai plină aici pe acest Pământ.

[clipul a fost sters de pe vimeo] Efectul umbrei (2009) from Paul Marian on Vimeo.

PS: Poți iubi doar cu aceiași profunzime cu care poți urî pe cineva. Și nu poti iubi cu adevărat pe „celălalt” câtă vreme nu te poți iubi complet pe tine, pentru că îți va fi mereu teamă că „celălalt” te va da de gol sau că vei descoperi în el/ea ceea ce ști că ascunzi în tine.

Cere și ți se va da!

Acum că ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul lumii este crucial să ne alegem cu atenție cum ne petrecem timpul rămas.

Eu spre exemplu, stând și cugetând, mi-am dat seama cât de ușor și natural este să gândești negativ. Deși nu are absolut nici o logică de ce ar fi așa! Cel puțin în teorie un gând pozitiv ar trebui să fie la fel de „natural” și „ușor” ca unul negativ.

Cred ca Richard Gere in „Pretty Woman” a constat și el că e mult mai ușor să crezi o insultă decât un compliment!

„Ești urât!”

„Ești prost!”

„Ești incapabil!”

„Idiotule!”

„Tâmpitule!”

sunt vorbe care uneori lovesc tare, pentru că le credem cu ușurință!

„Frumosule!”

„Ești un geniu!”

„Reușești ușor în viață!”

„Ești bine pregătit!

ne fac uneori circumspecți… ne așteptăm să se ascundă un cuțit sau o ironie fină în spatele acestui compliment… și ne vine extrem de greu să-l credem. De unde s-a născut și vorba „un compliment sincer!”. Adică ăsta chiar e sincer… nu ca restul…

Următoarele vorbe par pline de înțelepciune, cu dovezi solide în favoarea lor:

„Strânge bani albi pentru zile negre!”

„Pune mereu răul înainte!”

„Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”

Și cu toate acestea, la o inspecție mai îndeaproape, înțelepciunea lor se evaporă. Dacă pui mereu răul înainte și strângi mereu bani pentru zile negre, îți rămâne tot mai puțin și mai puțin timp pentru azi, pentru clipa în care trăiești, și ajungi să fi cocoșat de griji… și te gândești: „ce bine că am pus niște bani pentru zilele astea grele…” și te feliciți singur.

Cred în continuare că este înțelept să fii conștient că lucrurile poate nu se vor petrece așa cum vrei tu, să te pregătești mental pentru acest scenariu și să-ți iei măsurile pe care le crezi de cuviință, dar odată ce ai făcut asta lasă grijile și începe să trăiești! Așteaptă-te la ce este mai bun în viață! Crede complimentele și nu mai da nici o valoare insultelor. (Sau poate și mai bine ar fi să nu te mai intereseze părerea celorlalți deloc și să-ti cunoști propria valoare.)

În concluzie, puterea pe care o acordăm gândurilor și ideilor negative despre noi și despre lume, pare să fie pur și simplu rezultatul unui antrenament de a gândi negativ!

Din punct de vedere statistic, atât pesimistul cât și optimistul au șanse egale să aibă dreptate! Deci atitudinea ta fața de viață este o alegere personală pe care ai facut-o mai demult și care acum a devenit un reflex care te îndeamnă să „pui răul înainte!”.

Îți propun deci următorul exercițiu. În fiecare dimineață și ori de câte ori ai dubii cu privire la viitor, răspunde cât mai în detaliu la cel puțin una din întrebările de mai jos. Pare un pic ciudat la început, dar acesta este doar un semn că mintea ta nu este încă antrenată să-și imagineze și lucruri frumoase.

  • Cum arată o zi frumoasă?
  • Cum ar fi viața ta dacă banii nu ar conta?
  • Ce ai face acum dacă ai avea access la Energie Nelimitată?
  • Ce ți-ar plăcea să faci dacă ai putea face orice?
  • Cum ți-ai petrece timpul dacă nu ar trebui să muncești?
  • Pe cine ți-ai dori să cunoști?
  • Ce ți-ar face plăcere să înveți?
  • Cu cine ai vrea să-ți petreci ziua?
  • Ce mâncare ți-ar plăcea cel mai mult?
  • Cum te-ai simți dacă ai fi din ce în ce mai sănătos?
  • Pe cine ai vrea să îmbrățișezi?
  • Cum îți dorești să fie lumea în care trăiești?
  • Cum ar fi dacă te-ai simți iubit?
  • Cum ar fi dacă tu ai iubi pe cineva din tot sufletul?
  • Care este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla?
  • Unde ți-ai dori să fi?
  • Ce îți place cel mai mult la tine?
  • Ce veste bună ți-ai dori să primești azi?

Închisoarea fără gratii

„Modul inteligent de a menține oamenii pasivi și supuși este să restricționezi în mod strict gama de opinii acceptate, dar să permiți o dezbatere înfocată în cadrul acestei game – ba chiar să încurajezi cele mai critice și mai deosebite puncte de vedere. Acest lucru le dă oamenilor impresia că au libertate de gândire, în timp ce presupozițiile sistemului sunt consolidate prin limitarea care a fost impusă asupra scopului dezbaterii” – Noam Chomsky

Nu este nimeni mai subjugat decât sclavul care este convins că este liber… Ai impresia că votul tău contează la ceva? Că „europarlamentarii” României au ceva de spus? Că poți avea vreo putere de decizie cu privire la rata de schimb a leului românesc? Sau la valoarea fondului de pensii când va veni vremea să ți se plătească dreptul? Sau la cum se face managementul asigurării de sănatate? Sau al învățământului românesc?

Libertatea pe care o ai se limitează la decizia daca vrei sau nu ketchup dulce sau picant la pizza, sau maioneză la cartofii prăjiți :).

Exagerez desigur, dar marea majoritate trăiesc în această închisoare mentală, pe care nu numai că nu o văd, dar o apără cu îndârjire dacă încerci să-i scoți un pic la aer. Gândește-te la asta când te mai uiți la vreo dezbatere politică înfocată, unde se aruncă cuvinte „grele” de o parte și de alta… Explorează ideea că poate mult din ceea ce-ai luat ca fiind adevărat, corect și bun, s-ar putea să nu fie chiar așa.

„The smart way to keep people passive and obedient is to strictly limit the spectrum of acceptable opinion, but allow very lively debate within that spectrum – even encourage the more critical and dissident views. That gives people the sense that there’s free thinking going on, while all the time the presuppositions of the system are being reinforced by the limits put on the range of the debate.”  – Noam Chomsky

We are the Gods Now!

Discursul lui Peter Weyland la TED 2023 a fost forța motivatoare care m-a infipt în scaunul de cinema pentru vizionarea filmului Prometheus.

Filmul a fost un horror dezamăgitor (cu excepția poate a efectelor vizuale) dar totuși clipul de mai jos rămâne impresionant și sper că va inspira un film ceva mai decent:

Hai să ne batem joc de planetă… sau mai bine nu! (Fukushima)

După cum ști anul trecut a avut loc un dezastru nuclear în Japonia, la centrala nucleară din Fukushima.

Nu mai urmăresc știrile la TV, dar am impresia că acest eveniment „nu mai este de actualitate” și este deci ignorat.

Am găsit azi un clip, despre poluarea contină și masivă care își urmează cursul nestingherit în Japonia, pentru că nu este responsabilitatea nimănui să rezolve această problemă.

Deși nu sunt necesar deacord cu soluțiile propuse în clipul de mai jos (pentru că nu cred că vor funcționa), merită totuși vizionat, să te informezi care este situația reală cu reactoarele din Fukushima:

http://youtube.com/watch?v=UJIEZvX4PZI

Și mai strigător la cer este faptul că nu mai avem nevoie de energie nucleară (sau pe bază combustie) încă de pe vremea lui Tesla, și totuși continuăm nebunește să creăm aceste reziduuri radio active cu care nu știm ce să facem! Până când?!

M-am amuzat un pic cu scenariile fataliste de sfârșitul lumii și anul 2012, dar uite că ne-o facem cu mâna noastră… nu trebuie să cadă un meteorit, sau să fie vreo explozie solară, nici pe departe… în inteligența noastră ne taiem singuri creanga de sub picioare și numărăm bănuții pe care îi facem între timp…

Dacă cineva se va uita vreodată din exterior la planeta Pământ cu siguranță va concluziona ca aici este o casă de nebuni, si ne vor alinta cu:

„Uită-te la ei… proștii…”