Arhiva lunii aprilie 2014

Eu am întotdeauna dreptate! Iar răspunsul meu este întodeauna cel corect!

pawn_drawingAm devenit aproape obsedat de a avea dreptate. Îmi argumentez părerile cu grijă și de obicei mă asigur că pot aduce referințe considerate științifice sau cel puțin logice, pentru argumentele mele.

Dacă încerci să mă contrezi, ar fi bine să fii pregătit, căci am să te îngrop într-un munte de documentație.

Sunt uneori „tipul ăla care crede că le știe pe toate” și care poate fi extrem de arogant și enervant: încercam și noi să facem o glumă dar apare el și „ne explică cum stă treaba defapt!”

Mi-am petrecut ultimii ani citind destul de mult din domenii diferite, încercând să descifrez modul în care funționează lumea. Credeam că am înțeles asta deja, însă aveam să descopăr că m-am înșelat.

Mi-am format deci o nouă viziune, urmărind linii de gândire care nu sunt în general acceptate. Am descoperit că dincolo de materialele publicate în jurnalele științifice, în documentare sau în manualele de școală, există un ocean de informații care este practic ignorat. Și nu pentru că ar fi greșit, ci pentru că pur și simplu este… nepopular. (Ca acei compozitori geniali care mor în obscuritate în timp ce Lady Gaga „e acum la modă!”. – dacă ești fan Lady Gaga, gândește-te atunci la Justin Bieber, iar dacă esți fan J.B. nu ai ajuns atât de departe în acest articol.)

Problema cu a avea întodeauna dreptate este că te face rigid. Te fixează. Ajungi să-ți fie teamă să gresești sau să te aventurezi dincolo de ceea ce cunoști, pentru că nu vrei să riști „să-o dai în bară” și să pari un idiot! Unui om care le știe pe toate nu îi este permis să greșească. Și atunci devi defensiv și îți aperi cu îndârjire părerile. Devi dogmatic.

Când îți este teamă să greșești te-ai oprit și din învățat. Ca atunci când ai vrea să fii expert în dans, dar te simți prea ridicol să treci prin perioada în care ești grațios ca o maimuță înfometată. Teama de ridicol… în ochii cui?

Mai este și zicala care sună mult mai bine în engleză:

„Do you want to be right? Or do you want to be happy?”

Recent am aflat altceva, care m-a pus din nou pe gânduri și care mi-a smuls preșul atât de solid fixat de sub picioare. Acest „ceva” sună cam așa:

„Dacă doi oameni sunt deacord asupra unui lucru, atunci acel lucru este real!”

Asta înseamnă că „realitatea” în care eu am scriu acest articol este un acord colectiv al mai multor oameni, în care ești și tu, cititorul.

Dar mai înseamnă și că „realitatea” nu este unică! Dacă te răzgândești și creezi noi acorduri între tine și alte persoane vei experimenta o altă realitate. (Huh?! Încearcă să aplici logica pe chestia asta să vezi cum merge…)

Din acest motiv, când ajugi să crezi că ai mereu dreptate, că le știi pe toate, îti este imposibil să te mai răzgândești! Devi prins în acea realitate de care ești atât de convins, fie că îți place sau nu. Iar dacă nu îți place, vei avea dreptate, dar nu vei fi fericit. În mintea ta nu mai este loc pentru miracole, pentru momente de magie, pentru că totul este bine ordonat, totul are o cauză și un efect și este deci perfect predictibil.

Flexibilitatea pare să fie cheia. Cu cât accept mai repede că ceea ce cred că știu este complet irelevant, cu atât devin mai puțin rigid și îmi va fi mai ușor să mă adaptez, să „schimb canalul” și am experiențe diferite.

Cuvântul „imposibil” ar trebui scos din dicționar sau explicat ca „ceva ce nu poate fi experimentat în realitatea în care ești acum, dar dacă te răzgândești devine perfect posibil într-o nouă realitate”. Ca într-un vis!

În vis nu are nici o importanță ce se întâmplă. Câtă vreme ești în acel vis totul are o logică impecabilă, chiar dacă zbori istantaneu de la servici, la casa unde ai copilărit și toți pretenii tăi mici sunt acolo, gata să se joace cu tine…

Cine poate spune că și această așa numită „realitate” nu este tot un vis și că ce are sens aici este complet „irațional” într-o supra-realitate în care eu acum dorm?

Este cineva care poate fi de acord cu această idee și deci să o facem… reală :)?

Sper că da… Nu vreau să fiu nebun și ridicol de unul singur!

 

Recomandare Carte: „Dianetics – The Modern Science of Mental Health” de L. Ron Hubbard

mare_DianeticaCred că oricine este interesat de auto dezvoltarea personală va ajunge mai devreme sau mai târziu la această carte. Și cu cât ajunge mai devreme, cu atât mai bine…

Cartea a fost scrisă în 1950, dar mie tot mi se pare de actualitate. Mi-a răspuns la multe întrebări pe care alte forme de „terapie a minții” nu le adresează în mod satisfăcător.

Foarte pe scurt, conform dianeticii, multe din resursele noastre mentale sunt „blocate” și deci indisponibile și avem și totul felul de „reacții automate” care ne par incontrolabile. De exemplu te faci negru de mânie dacă cineva îți spune „prostule!” , chiar daca are sau nu legatură cu realitatea sau când trebuie să mergi la un interviu ai aproape un atac de panică complet irațional.

În timp ne-am obișnuit să trăim cu aceste limitări, care ni se par „normale”, să găsim metode prin care să ne antrenăm să „ocolim” părțile „reactive sau neplăcute” din noi, însă rareori reușim să le vindecăm cu adevărat.

Dacă facem o analogie cu un calculator, mintea noastră inițial funcționează perfect și foarte rapid. Însă, în timp, se umple de programe care ruleaza în continuu consumând memorie, putere de procesare și energie. În ea se instalează „programe virus” care au acțiuni nedorite și te „reprogramează” să acționezi într-un mod irațional și inexplicabil. Prin urmare capacitatea noastră de funcționare ne este foarte limitată și schimbată fața de ce ar putea fi defapt!

Imaginează-ți cum ar fi să-ți poți curăța complet calculatorul mental și apoi să funcționezi la putere maximă, fără restricții, fără emoții și frici inutile, fără auto-critică și auto-limitare pentru că cineva în care ai avut încredere ți-a spus că „nu ești suficient de bun„.

Aici intervine dianetica, care explică modul în care funcționează mintea umană iar apoi prezintă tehnica de „curățare” care este suficient de simplă încât să o poți face cu un prieten care vrea să te ajute în acest sens.

Nu pot încheia acest articol fără să menționez că L. Ron Hubbard a fost fondatorul Bisericii Scientologice. Am însă motive să cred că organizația „Scientologică” din ziua de azi a fost mult schimbată și coruptă față de viziunea inițială a lui L. R. H. Prin urmare, pentru cei interesați le recomand să folosească materialele „originale” (așa cum au fost ele produse de Ron Hubbard).