Arhiva lunii august 2013

Este Realitatea o „funcție continuă”?!

O, nu!!!… Nu analiză matematică!!

Stai un pic, că e chiar foarte ușor. Este destul de intuitiv ce este continuu și ce este dis-continuu, cum poți să vezi mai jos.

continua-discontinua

După cum observi, o funcție continuă nu face „salturi bruște”, ci pentru orice modificare există un gradient. Cu alte cuvinte, ca să merg de la A la Z, nu pot să sar direct, ci trebuie să trec prin B,C,D, etc… și desigur și prin spațiul dintre A și B, B și C (deci nu pot nici să sar direct din A în B).

Dacă vrei, coama unui deal este o funcție continuă, iar o scară cu trepte este o funcție discontinuă. Este doar un exemplu, pentru că atunci când urci o treaptă nu apari instanteneu pe treapta următoare, ci treci în mod continuu prin spațiul dintre cele 2 drepte.

Daca ai citit măcar despre fizica cuantică o să observi o mare problemă cu ce am scris mai sus, dar așteaptă puțin, că nu mă refer la fizica cuantică momentan…

Ca să nu apelez la matematică, să presupunem că avem o aplicație pe telefonul mobil, în care putem să introducem un număr, orice număr, să apăsăm OK și să obținem un rezultat. Să numim această aplicație „M” (de la Miraj:)).

Imaginează-ți acum că ai petrecut 30 ani folosind această aplicație și ai introdus 1,500,000 de numere. De fiecare dată aplicația „M” ți-a arătat ca rezultat „1”. (Nu cea mai intresantă aplicație, e adevărat…).

Ce concluzie poți să tragi de aici despre aplicația „M”? (pe lânga faptul ca este foarte plictisitoare)

Ai putea zice următoarele: am concluzionat că aplicația „M” afișează cifra „1” pentru orice număr introdus. Am testat această teorie de 1,500,000 chiar eu, plus alți prieteni care au raportat același rezultat.

OK! Până aici e perfect. Dar este această teorie adevărata sau nu?

Teorie: „Aplicația ‘M’ afișează cifra ‘1’ pentru orice număr introdus”.

Răspunsurile posible sunt: da, nu sau nu se poate ști.

Și răspunsul corect este desigur: nu se poate ști! (Faptul ca ai facut 1,500,000 de teste care au avut același rezultat, nu dovedește că aplicația „M” afișează „1” pentru orice număr introdus.)

Este folositor să „presupunem” că așa este, și poate să ne bazăm (dacă ar fi să facem un pariu) că „M” va afișa „1” mereu, dar nu putem spune că este un adevăr absolut.

De exemplu, poate programatorul a creeat aplicația în felul următor: Afișează cifra „1” pentru primele 2,000,000 de încercări, apoi afișează cifra „2” de aici în colo.

Și atunci, poate dupa încă 20 de ani, unii utilizatori încep să obțină cifra „2” (cei care chiar se plictisesc și au continuat să folosească aplicația de peste 2,000,000 de ori).

A apărut o discontinuitate!! „M” a sărit de la „1” la „2”, și nu pentru toată lumea… la unii încă mai afișează „1”. Și nu a trecut prin: 1.01, 1.02, 1.03…. 1.98, 1.99, 2! NU! Nu a fost o trecere graduală, ci a sărit o treaptă, pur și simplu.

Putem spune că deși „M” părea să fie continuă, defapt s-a dovedit a fi DIS-continuă. Și fără să știm cum a fost scris programul, este posibil să mai sară pe viitor.

Cu alte cuvinte: chiar daca am testat o teorie de 1,000,000 de ori și am obținut același rezultat, NU putem concluziona că teoria este adevarată. Prin urmare, indiferent de câte ori testezi o teorie, nu poți fi 100% sigur ca ai ‘dovedit că este adevarată’. (acesta nu este o idee proprie, alte minți mai luminate au descoperit asta cu mult timp în urmă. Vezi: Karl PopperFalsifiability)

Și acum un exemplu extrem: Timp de poate sute de mii de ani, oamenii au observat că soarele răsare în fiecare dimineață. Dupa ceva teamă, inițial, că poate „a doua zi” nu va mai răsări, este acum acceptat ca adevăr suprem că: Soarele răsare în ficare dimineață, deși, după cum am arătat, acest lucru nu este neapărat adevărat. De exemplu, să presupunem ca o reacție invizibilă, în lanț, în interiorul soarelui îl face să înghețe în câteva secunde, și atunci, în „dimineața următoare”, Soarele nu mai răsare… (este mai probabil să explodeze, dar în acel caz nu mai e nimeni care să își pună întrebări pe tema asta).

Alt exemplu: dacă dai drumul unui măr, acesta va cădea de fiecare dată! Newton se va întoarce în mormânt când spun că deși acest fapt a fost verificat de miliarde de ori, tot nu este neapărat adevărat. Este posibil ca, într-o zi, datorită unor fenomene pe care acum nu le înțelegem și nu le cunoaștem, mărul să nu mai cadă, ci să ramână suspendat „în aer” în timp ce eu îl privesc stupefiat.

Cred că îți dai seama unde ajung cu ideea asta: faptul că timp de 30 de ani ai avut experiențe similare, zi de zi de zi de zi… că viața ta pare să fie o copie, după o copie, după o copie… nu implică faptul ca la un moment dat (necunoscut!) ceva complet diferit să se întâmple! Acest moment poate veni în următoarea secundă! Nu… ? Atunci în următoarea!… chiar dacă nu a venit încă, el se poate întâmpla oricum! Deși improbabil acest fenomen extraordinar de diferit este foarte posibil! Cu alte cuvinte: orice se poate întâmpla oricând.

Dacă nu îți bate inima mai tare înseamnă că nu ai înteles ce tocmai ai citit… Ce vreau să spun este că poate azi este ziua în care ai câștigat la loto, poate acum îți întorci privirea și cunoști persoana cu care vei petrece restul vieții, poate azi ți s-a aprobat viza pentru State, poate azi ai făcut accidentul cerebral care te va lasa paralizat pe viață, poate azi, în timp ce treci strada, un șofer neatent te va face zob, poate azi ai râs cu gura plină și te-ai înecat… poate azi se face o descoperire științifică monumentală care va schimba total modul în care vedem viața… acum înțelegi mai bine? Încă mai crezi că așa ceva nu ți se poate întâmpla ție? Hm…

Dacă crezi că am dat cu capul de o cheie franceză care plutea deasupra patului când m-am trezit, și nu mai am nici o logică, îți atrag acum atenția asupra fizicii cuantice (sau mecanicii cuantice, cum mai este numită).

Fizica cuantică arată prin experimentele sale că realitatea este „dis-continuă”, că lucrurile se întâmplă în cuante (bucăți finite). Cu alte cuvinte de la 1 sari direct la 2 și nu treci prin 1.5, de exemplu. Iluzia că lucrurile sunt continue (în loc să fie din bucățele mici) este datorată faptului că sunt multe multe quante și noi nu putem percepe dacă s-au schimbat una sau două. De exemplu este foarte greu să observi că dintr-un sac de fasole cineva a luat doua boabe… Dar din rezultatele experimentelor din fizica cuantică rezultă că oricând putem „sări” de la un sac de fasole la doi saci de fasole, instantaneu, dacă sunt indeplinite anumite condiții.

Dar asta nici măcar nu este cea mai importantă descoperire. Absolut fascinat este experimentul „double slit” care arată că simplul fapt că observi un experiment schimbă rezultatul! Cu alte cuvinte: „realitatea” este schimbată prin simplu fapt că noi o observăm. Uită-te la următorul clip:

și poate de acum în colo vei fi mai atent și mai curios cu privire la ce se întâmplă în jurul tău: orice se poate întâmpla oricând!

Pentru un studiu mult mai amănunțit asupra implicațiilor importante ale fizicii cuantice îți recomand seria de 5 seminarii: „Modelul Holografic al Universului”: http://www.holographicuniverseworkshops.com/

De ce fugim de telepatie?

Ţi-ai dorit vreodată să fi telepat?

Eu, da! Mi se pare ca ar duce la rezolvarea foarte rapidă a multor probleme.

Cele mai simple fiind desigur problemele de comunicare. Am fi practic forţaţi să renunţăm la faţada politicoasă şi să fim noi înşine… cu bune şi cu rele.

Dacă ţi-aş spune că sunt telepat, şi că te pot „cunoaşte în profunzime”, ai avea curajul să dai ochi cu mine? Ai putea să stai şi să mă priveşti relaxat?

Telepatia este un lucru teribil. Nu mai poţi să minţi! Spui mereu ceea ce gândeşti şi când ai nevoie mare de ceva anume practic strigi în gura mare ce îţi lipseşte. Persoana iubită te-a rănit dar ai vrea ascunzi asta din cauză că ţi-e teamă sa nu te parasească? Nici o şansă… te-ai întâlnit cu cineva cu care chiar NU vroiai să te întâlneşti azi? Nici un folos să mai arborezi un zâmbet şi să porţi o conversaţie de complezenţă… Te sună cineva într-un moment inoportun sau stă mult prea mult în telefon… nu te mai poţi preface ca „e OK…”.

Sinceritate brutală, aş putea spune!

Desigur există şi reversul medaliei, când ai vrea să împărtăşeşti lucruri dincolo de cuvinte. Când o melodie are pentru tine o semnificaţie aparte pe care ai vrea să o perceapă şi „celălalt”. Când, după o lungă perioadă de separare, te vezi cu cineva trag. Când ţi-ai dori, poate, să te „contopeşti” cu persoana iubită.

Deci până la urmă? Dacă ţi-ar oferi acum cineva şansa să deschizi uşa telepatiei în tine, ai face-o? Sau ai prefera să o ţii ermetic închisă?

Eu cred că marea majoritate ar fugi îngroziţi. Îţi dai seama? Să ştii tot ce gândesc ceilalţi despre tine dar nu ţi-au spus niciodată în faţă? Să auzi ţipătul disperat al oamenilor care cerşesc pe marginea străzii? Să percepi în mod acut durerea pe care ai cauzat-o altora (poate ne-intenţionat) prin ce ai zis sau ai făcut? Teribil…

Din păcate, telepatia este un blestem într-o lume înfundată în secrete, în politetuţi, în „civilizaţia din înalta societate”. Ne-ar forţa să vedem poate pentru prima oară dincolo de masca calmă şi bine studiată pe care noi toţi o purtăm.

„Dar eu nu port o mască!!!” te aud gândind… dacă aşa este, atunci eşti un om întreg şi om fericit. Însă mă tem că masca ai purtat-o atât de mult timp încât nici o mai simţi. Când cineva vine pe la tine în vizită alergi repede să faci un pic de curat sau să îţi aranjezi părul? Dacă da… fă cunoştinţă cu masca ta. Un telepat ar vedea imediat prin eforturile tale să pari altceva decât ceea eşti în acest moment.

Mai poţi să te uiţi la chipurile oamenilor în metrou… şi vezi cine îşi poartă „sufletul pe chip” şi cine nu…

Dar să presupunem că ne-am maturizat, că avem suficient respect de sine încât gândurile nerostite de ocară ale altora să nu ne dărâme şi că suntem în sfârşit gata de o comunicare directă şi totală.

Ne-am lovi de un baraj imens. Pentru că nu doar omului „de rând” îi este teamă de telepatie… Cel mai mult se tem acele grupări, organizaţii şi structuri care au un mare interes în a ţine lucrurile secret…

Să începem simplu: îţi poţi imagina o negociere de salariu între telepaţi? Dar lucrul în echipă? Dar împărţirea „task-urilor” şi mai apoi a „laudelor”.

Cum rămâne cu patentele de inventatori? Reţetele secrete pentru diverse băuturi? Codul PIN? Veniturile tale? Fricile tale?

Cum s-ar transforma planurile de război dacă am fi telepaţi? Ar mai fi războiul posibil? Ce s-ar întâmpla cu comunităţile spionaj şi contra-spionaj?

Practic, nimic nu ar mai fi la fel în lumea noastră dacă am putea comunica direct şi total!

Şi atunci, probabil că este un mare interes (la care, din teamă, ne aducem şi noi aportul) să nu descoperim telepatia. Putem să o căutăm, desigur! Însă doar atâta vreme cât ştim că ne uităm în locurile unde aceasta nu există, şi deci nu suntem în pericol să o şi găsim şi să ne facem de râs.

(Ideile din acest articol nu sunt tocmai originale. Defapt e posibil ca cineva să le recunoască foarte clar din cartea lui Ingo Swan – Penetration, carte pe care o recomand cu căldură oricărei persoane interesată de telepatie şi poate de conceptul ceva mai general al „non-localităţii conştiinţei umane”)