Arhiva lunii noiembrie 2012

Clatite – reţetă pentru începători…

Să-ți povestesc acum despre una din ziele acelea importante din viața omului… Ști tu, una din zilele în care ai luat în sfârșit admiterea, sau te-ai angajat la primul serviciu pe salariul minim pe economie împârțit la juma’te sau ai fost foarte foarte aproape să te căsătorești dar te-ai trezit în ultimul moment.


Ei bine astăzi a fost ziua în care am învăţat să fac clătite!

Nu râde! Este un pas important şi crede-mă, că nu-i de joacă. Chiar acuma am tigaia pe foc, deci ştiu despre ce vorbesc.

Ingrediente:

În primul rând nu te lua după internet sau după prietenii care sunt deja maeştrii şi au uitat cum se învaţă.

Îţi trebuie aşa:

2 ouă,
apă (cam 2 litri, să fie)
2 pungi de faină (da două! am terminat-o pe prima şi a trebuit să ies în frig să o cumpăr pe a doua.)
zahăr vanilat (măcar ceva să fie dulce…), 3-6 pliculeţe.
şi ceva de umplut clătitele (de preferinţă nutela, banane şi nuci măcinate)

Îţi spun din experienţă că îţi mai trebuie:
1 castron oarecum adânc şi verde.
2-3 tigăi – pentru că la primele se va rupe mânerul tigăi când vei încerca disperat să întorci clătita lipită! Ar fi bine să ai grosimea fundului variablă! La tigaie adică, să vezi care ţi se potriveşte.

Timp de preparare, oficial 15 minute, practic eu zic să-ţi iei concediu dacă a doua zi trebuie să mergi pe ogor.

Prepararea aluatului este relativ simplă.

Amesteci cu un „tel” în castronul verde ooole, cu zahărul „vanilant”, cu apa şi apoi cu făina, foarte important: „după ochi”!! Dacă nu ști ce anume înseamnă „după ochi” probabil că încă nu a venit timpul pentru tine să faci clătite.

Dupa vreo 40 de minute şi 2 două pungi de faină mai târziu, poţi concluziona că deşi nu ai idee cât „de gros e”, te poţi apuca de treabă.

Pui tigaia mare pe foc şi pui un piiiicuţ de ulei de cocos… suficient cât prima clătită să băltească în el!

Cu un polonic „mediu” pui prima clatită…

Aici îţi spun ceva ce eu nu ştiam… Îţi trebuie o mare dexteritate să pui clătita în tigaie! Deci într-o mână ai tigaia mare şi închinsă, într-o mână ţi polonicul din care curge compoziţia în toate direcţiile şi cu cealaltă mână înclini castronul. Acum, fără să dai pe jos şi pe aragaz şi pe tine, trebuie să torni în tigaie compoziţia încercând să obţi o formă apropiata unui fel de cerc pefect.

E OK dacă nu reuseşti din prima. Oricum aveai pofta de 20-25 de clătie, şi pe primele le mănânci repede „să nu ne se vadă” cum au ieşit.

La prima încercare există un risc destul de mare să obţii un fel de gogoloi gros ca pe degetul de la picior în mijlocul tigăii… nu dispera este normal. Sunt sigur că toţi păţesc la fel cu prima clatită.

Acesta este un moment bun să te distrezi şi să încerci să întorci, doar din tigaie, „gogoloiul”. Poţi să-ţi reaminteşti atunci că tigaia mare se lipeşte şi îţi trebuie şpaclul să desprinzi clătita, sau… varianta 2, se rupe mânerul la tigaie… dar dacă paţeşti asta esti chiar prea fraier şi atunci mai aştepţi cam… um… 10 ani înainte să încerci din nou. (Vorbesc din experienţă).

Treci deci la tigaia 2, mult mai mică şi mai usoară şi care nu se lipeste. Cu asta trebuia să începi… dar ai fost tu mai deştept…

Dai gogoloiul cu nişte nutela şi îl mănânci repede să nu-l mai vezi, în timp ce te pregăteşti mental de clătita 2.

Mai pui nişte apă în compoziţie, şi te mai uiţi cu ochiul la ea… pare fix la fel ca înainte…

Pui următorul polonic în tigaie şi repede repede faci nişte scheme din mâna stângă încercând sa împrăştii compoziţia egal. Degeaba… rămane tot în mijloc, dar ceva mai subţire de data asta.

Eh, măcar data viitoare şti câtă apă să pui!! (Eu am cumparat şi un „bacs” nou de apă, să fie…)

Faci nişte întoarceri în aer care pot avea următoarele rezultate: clătita cade pe jos, clătita nu se mişca de loc, jumătate cade în aragaz jumătate în tigaie şi a 3-a jumătate pe tine, sau culmea culmilor: se întoarce de două ori şi cade fix cum a fost! Repetiţia este cheia aici. Şi multumeşte în gând că nu ai musafiri şi că ţi-ai luat concediu.

Când e gata, desigur tot după ochi, mănânci şi cocoloşul ăsta şi începi să realizezi că defapt o singură clatită ţi-ar fi fost de ajuns.

Pui de data asta multă multă apă în compoziţie, până în mod evident şi pentru ochiul tău este o diferenţă. (Indicaţii: dacă începe să devină transparentă, ar fi bine să te opreşti din turnat apă).

Următorul polonic se împrăştie imediat, urmărind cu precizie mişcările tale de încheietură şi rezultă o clătită rotundă, aşa cam ca o amibă fără cap şi picioare (pseudopode). Eh, măcar e subţire şi nu mai arată ca o pizza cu aluat dublu…

E timpul să te baţi pe umăr şi să-ţi multumesti că nu te-ai apucat să faci şi poze. Ora prânzului a trecut de mult, iar stomacul roade fericit cele două gogoloaie cu nutela. Ai mâncat 2, mai ai 18-23 de clătite…

Faci niste calcule şi constaţi că era mai bine dacă mâncai în oraş. Dar asta e acum, ai intrat în horă trebuie să joci.

Daca ai folosit reţeta de mai sus şi ai masurat după ochi, proabil ca ai şi tu aluat pentru 502 clatite, deci nu e cazul să te grăbeşti… o să fi în bucătarie foarte mult timp. Te duci şi dai drumul la muzică şi revi în bucătărie. Apoi te intorci şi pornesti si boxele.

Între timp clătita 3 s-a ars şi o arunci la gunoi cu urările de bine cuvenite.

Sunt convins că toţi păţesc la fel… defapt eu mă descurc niţel mai bine ca majoritatea!

La clatita 4 laşi schemele la o parte, torni compoziţia în mijlocul tigăi şi laşi gravitaţia să-şi facă treaba. După ce se coace (deja ai ochiul antrenat!) întorci clătita cu mâna şi pe partea cealaltă şi păstrezi astfel tigaia cu mânanerul întreg.

Clatitele arată ceva mai bine, nu sunt ele trase cu compasul, şi nici nu doar 1 milimetru grosime, dar eşti mulţumit chiar dacă nu îţi mai trebuie clătite cât vei mai trăi de acum în colo.

Mai dai încă o clatită cu nutela şi înghiţi cu greu. Mai ai 17 de mâncat plus restul 490 pentru mai târziu…

Hei, poate asta este o zi bună să-ţi cunoşti vecinii de etaj, şi de bloc, şi de cartier…

Eu pâna aici am ajuns, am pierdut numărul clatitelor, vasul pare cam pe la jumătate iar acum aştept calm pe scaun fiecare clatită sa se coacă…

Am trecut şi prin încercarea asta şi sunt mare acum, ştiu ce înseamnă „după ochi”!

Poftă bună!

Recomandare carte: Richard Bach – Ilussions

Tocmai ce am terminat de citit probabil cea mai bună carte care mi-a picat în mână în ultima vreme.

Este vorba despre Richard Bach – Ilussions.

O poți găsi în format electronic aici. Richard Bach – Ilussions.

Cartea este povestea unui Mesia care și-a dat demisia :))

Și dacă asta nu te amuză, citește primele 4 pagini apoi decide dacă vei mai continua sau  te oprești acolo.

Este o lectură perfectă de weekend!